Citeam mai devreme o postare a unui tată foarte mândru de odrasla sa care poate numi fiecare specie de dinozaur care a existat (sau nu) acum, spune el, miliarde și milioane de ani. Fascinat de obsesia băiețelului, tatăl încurajează părinții să nu îi mai intoxice cu Dumnezeu, ci să îi lase pe cei mici să învețe ce își doresc. Adică tatăl pretinde că al său puști nu a fost influențat în a citi și a se educa despre mezozoic. Probabil a învățat în somn, din vise și vedenii, nu din cărți procurate de părinți – asta se deduce din afirmațiile tatălui. Eh, pe lângă asta, individul ține și câteva lecții de „dogmatică”, apoi explică cât de aberant este că Scriptura susține vechimea pământului ca fiind sub 10000 de ani, deși toate studiile ne arată că n-are cum să fie așa (eterna polologhie despre carbon și fosile).
Și ne mai zice că măcar dacă Biblia ar accepta existența unor evidențe, poate că ar fi el, în calitate de tată, mai dispus să îi prezinte copilului și această variantă. Se deduce de aici că până la urmă copilul a aflat de dinozauri tot de la el, nu i-a fost insuflată realitatea brontozaurilor de vreo forță divină.
Ce nu știu oamenii ca acest tată, mai degrabă ce nu își doresc să afle, este că Scriptura chiar prezintă multe realități, inclusiv cea a dinozaurilor, în Iov. Însă nefiind explicită exprimarea (protozauri, T-Rex șamd), e mai ușor să spunem „nu dom’le, popii nu cred că dinozaurii au existat sau neagă unele lucruri care sunt adevărate, palpabile”. Mă rog, o parte din problemă o reprezentăm și noi, creștinii, că nu ne știm Scriptura, nu îi citim pe Sfinți, nu știm ce e aia dogmatică, ce e aia patristică, nu citim tâlcuiri la Facerea Lumii și credem într-o variantă personală de Adevăr.
Neștiința și indiferența ne vatămă pe toți, mai ales prin a ne face incapabili de dialog, unii cu alții, de pe maluri diferite, ba chiar din aceeași barcă.
Referitor la Facerea Lumii și dinozauri, anii Pământului și varianta reală a Scripturii, eu recomand cu toată asumarea cartea părintelui Serafim Rose – „Cartea Facerii, crearea lumii și omul începuturilor”. Elucidează toate „misterele posibile”, se folosește de texte creaționiste și evoluționiste deopotrivă, pentru a compara și discerne corect informația, abordează chestiunea din toate perspectivele și trage o concluzie sănătoasă, corectă, adevărată, limpede, evidentă, rațională și duhovnicească.
Copiii sunt lumina lumii acesteia; și fix pentru asta suntem datori să nu îi ținem departe de Dumnezeu doar pentru că nouă ne vine greu să înțelegem ce e cu noi și pământul ăsta.
