Sincronizarea: cea mai suavă formă a prieteniei. Numai că… nu vine de-a gata. Apare după ce înlături ezitarea, frăgezești rămânerea, faci schimb de adânc, ești gata de dar. După ce te cureți de impasibilitate – transformarea ei în unison. Aliniere, de la un capăt la celălalt, când aproapele capătă puls și curge în tine. Liber, natural, fără înăbușirea emoțiilor, fără secrete. Cât de frumoasă e mărturisirea care unește! Cel mai iscusit Croitor e aici, coase un întreg din pâclele devenite acum convingeri. Întoarce-ți fața, El șterge umbre și îți scoate Oameni.
Nu ai nimic de demonstrat, beteșugul justificării subțiază acceptarea, te sincronizezi când în sfârșit primești, iar viața se îngroașă cu sens. Deblocare, Ziua Porților Deschise la ținerea de inimi.
Sincronizarea: te pui în legătură, reparând fisura. Durerea pusă la fiert sparge gheața. Cât curaj răsare pe aleea încăperilor lăcătuite! Iată, în lumina asta se vor putea ridica toți cei cuprinși de somn. Sunt hămesiți de trezvie, ce bine că ai ales să te descui!
Îți pui pe tavă trăirile, cine încinge cuptorul nu înțelege nimic, cine stă la masă pricepe totul. Sărut-mâna pentru adevăr. Prietenii sfințesc, nu mușcă.
Congruența e susținere, punct de sprijin, să nu vină valul și să amețești. Răul de mișcare se întâmplă când te ancorezi în cine nu trebuie. Oare cresc ostilități în potriviri? N-au suflu în cele cinstite, lipsite de orgolii; nu cresc nici invidii, invadări. Te faci conștient, nu experiment; dacă orb pe orb va călăuzi, uită-te în sufletul celuilalt fără să-l agiți, blândețea însănătoșește văzul.
Sincronizarea nu apasă, nu înjosește, nu costă. Parcurgi lecții, descoperi aceeași lungime de undă, treci în reciproc, ajungi Acasă. Cot la cot, întrepătrundere, cel mai de preț melanj, de la cel mai iscusit Croitor.
Un text de Georgiana Bujor
