Nimic mai sfâșietor decât chipurile plânse și disperate ale bătrânilor care sunt nevoiți să își cerșească pâinea. Nimic mai dizgrațios și inuman decât indiferența celor care îi privesc pe aceștia ca pe niște paraziți.
Nu știu la voi în orașe, însă prin Brașov, în ultima vreme, s-a înmulțit numărul bătrânilor care cerșesc (fie că o fac cerând bani de medicamente sau pâine, fie că vând bunuri din casele lor sau obiecte făcute de ei cu trudă). Și nu, nu mă refer la acei obișnuiți oameni ai străzii sau cerșetori de meserie, ci la amărâții de bătrâni care nu mai reușesc să își plătească facturile, rețetele, hrana de zi cu zi. Care îngheață în case și stau în beznă din cauza prețurilor exagerate la gaz și curent. Care nu mai reușesc să își drămuiască infima pensie, pentru a le ajunge și de hrană, dar și de medicamente. Care au fost uitați de copii și nepoți, ca pe niște obiecte vechi lipsite de orice întrebuințare. Sau care au rămas singuri, sfâșiați de sfârșitul partenerului alături de care au trăit o viață de om.
Și când îi vezi cum cer 1 leu cu fețele transfigurate de tristețe și rușine, încercând să supraviețuiască minim, cu fețele brăzdate de anii de muncă grea, în urma cărora s-au ales cu pensii mizere, intri pur și simplu în pământ. Pentru că da, și tu permiți asta tăcând, înghițind și ignorând deciziile de sus, suferințele altora, nepăsarea care acaparează societatea actuală cu o viteză de neoprit.
Măcar întinde o mână de ajutor în ultimul ceas, căci pentru unii moartea cea grea bate la ușă, iar efortul tău poate ajuta ca bătrânii noștri să treacă dincolo cu minimul de demnitate pe care îl merită.
Dumnezeu să ne ajute pe toți!
